sufleu de conopida like I do it

Daca se apropie seara si e una linistita, pica bine o cina usoara, cu ceva pufos care se topeste in gura..
O fi tocmai un sufleu de conopida, usor de facut si iubit de toti ai casei (ce fraze de reviste ma surprind a emite :))))

Deci asa:
aduci proaspata o conopida imensa sau doua mai mici. le admiri arhitectura, le fotografiezi, te joci cu piciul desfacand buchetele unul cate unul, si o fierbi cu sare in apa cat sa le acopere. Sa n-o lasi prea mult la fiert, doar cat intra furculita binisor in ea. scoti in strecuratoare si lasi la scurs, iar intre timp..
Pregatesti din doua galbenusuri + 3-4 linguri de smantana + 5 linguri de telemea rasa + 3 fire de patrunjel verde tocat mare + albusurile batute spuma, o chestie ca un sos. (se poate si cu albusurile nebatute, mi-a iesit bine si asa si nu ma omor neaparat dupa spuma aceea care ramane mai mult deasupra si impiedica formarea delicioasei cruste, vedem imediat despre ce e vorba)
Acum iei vasul patrat de Jena, sau cratita de teflon speciala pentru asemenea imprejurari, si-l tapetezi cu unt. unt am zis. si cu pesmet.
Guess what, in vasul tapetat, asezi binisor toda la conopida, torni chestiunea peste ea si dai la cuptor foc mediu jumatate de ora cu verificare. Crusta de deasupra e totul: aurie, aromata.. o nebunie, si atentie la cea de dedesubt, sa nu se arrrrdaaaa...
Se serveste pofticiosilor pe loc, aburinda +/- cu schije de unt presarate pe deasupra... iammmi-iami!